joi, 20 mai 2010

Plimbare prin " Valea suspinelor "

De curând , mai exact acum o săptămână, am avut o premieră. La început nu am vrut să scriu despre asta deoarece am rămas cu un gust amar şi mă gândeam că am discutat deja prea mult despre aspectele urâte ale acestei meserii (sau ale teatrului turdean). Dar vineri am avut spectacol, iar publicul a fost compus din elevi de liceu care au reacţionat foarte natural, sub impulsul trăirilor stârnite de textul interpretat de noi pe scenă.

Dar am să vă povestesc puţin subiectul, ca să vă puteţi face o idee despre piesa în cauză. E vorba despre trei femei pensionare, din Austria, care îşi povestesc, pe rând, drama vieţii. Una are un băiat de 40 de ani care nu e căsătorit, fiindcă de fapt urăşte căsătoria şi în plus e şi alcoolic. Ea este obsedată de economie şi visează să aibă o aventură romantică cu un măcelar polonez Wotilla Karli (aluzie la Papa Ioan Paul al II-lea). Alta a fost părăsită de soţ şi de fiică, este bulimică şi tot timpul se gândeşte la sex. Cea de-a treia femeie este cam retardată. Tot timpul visează să desfunde latrine. Da, aţi citit corect. Întregul text al piesei este despre rahat uman, latrine, urină, sex. Autorul este un austriac care s-a sinucis la 34 de ani. Făcea parte dintr-un curent anticristic, asculta muzică psihedelică, etc. Poţi găsi "valenţe filozofice" în acest text, cum că viaţa e de rahat, oamenii la fel. Dar parcurgând scenariul, se simte că ai de a face cu un text scris de un nebun cu acte în regulă. Un text ce îşi bate joc de credinţă, de valorile umane şi care promovează urâtul în toate formele lui. 

În ziua de azi viaţa reală te pune în faţa a multor situaţii limită, îşi dă o senzaţie că totul e pe dos, creându-ţi  o stare alterată, de pesimism incurabil. Televizorul, mijloacele media exploatează foarte mult aceaste aspecte, contribuind la sporirea deznădejdii.  Divertismentul media pune accent pe tipologii umane care s-ar înscrie uşor în categoria "retardaţi". Oamenii se distrează de mama focului de aceste "figuri" expuse cu nonşalanţă la televizor, dar în fond nu e de râs. Fiind de-a dreptul  îngropaţi într-o depresie mâloasă, oamenii caută cu înfrigurare o scăpare din această mlaştină. Cei care vin la teatru o fac din dorinţa de a evada, de a uita mizeriile de la televizor şi a găsi o relaxare. Şi ce le oferim noi???

Chiar daca tinerii folosesc un limbaj "colorat" între ei, pe stradă, la şcoală sau acasă, când vin să urmărească un act de cultură, aşteaptă altceva. De aceea, reacţia lor a fost foarte firească: "Mai vorbiţi mult aşa?". În schimb noi, formatori de cultură, le-am oferit ceva dezgustător. În mod normal, un teatru de stat, ar trebui să se comporte ca o instituţie de cultură, de culturalizare a maselor. Nu cred că e normal să-şi permită încercări pe publicul local, cu texte scabroase şi şocante. O instituţie particulară îşi permite teste, cu acordul actorilor, şi pentru un public atent ales. Însă noi ne adresăm, în mare parte, unor tineri în formare, cărora încercăm să le atragem atenţia spre o altă formă de exprimare, mai elevată.

Acest spectacol a fost un eşec. Din toate punctele de vedere. Noi, actriţele, am fost supuse unor atacuri verbale ale publicului. Şi pe bună dreptate. Publicul a amendat piesa pentru că nu mai rezista să audă aşa ceva. Dar, pentru un actor, e foarte trist atunci când publicul se află în faţa lui, la un pas, şi-i râde în obraz, apostrofându-l. Îţi trebuie o voinţă enormă să depăşeşti momentul şi să găseşti forţa de a continua. Eşti vulnerabil, sufletul tău e terfelit, te simţi distrus. Atunci realizezi că cineva îşi bate joc de tine, de munca ta, doar că acel cineva nu e publicul, ci însăşi şeful tău. Cu astfel de piese ratate, un actor moare pe dinăuntru şi nu mai găseşte plăcere în actul artistic. Eu nu pot să accept punerea frumosului în stand-by, pentru a ceda locul nebuniei şi urăţenei sufleteşti, ridicate la rang de geniu  


Asta văd zilnic copiii noştri ca exemplu şi ne mai mirăm că am ajuns să trăim astfel de vremuri. În acest mod, prezentul devine ca o plimbare nefericită prin "Valea suspinelor".

16 comentarii:

  1. Draga mea Doina, sunt intrutotul de acord cu tine si imi pare tare rau ca a trebuit sa suporti acest lucru. Exista totusi si un lucru bun in situatia asta: faptul ca publicul - si inteleg ca a fost un public foarte tanar - nu a acceptat piesa. Asta inseamna ca mai putem spera...

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e draga mea ,iti multumesc fiinca m-ai inteles perfect.Tinerii nostri nu sint prosti societatea ii strica.Dar eu incerc sa-mi pastrez optimismul.Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  3. o experienta mai putin placuta. cred ca trebuie sa fiti tare si sa reusisti sa va controlati emotiile si traile in fata unor vorbe mai putin placute din partea publicului spectator.
    tin minte ca in 2008 la festivalul nostru a fost invitat Fl. Piersic Jr cu piesa Zaruri si Carti, o piesa buna, dar cu un limbaj mai colorat. Iar publicul, cel putin cei peste 45 de ani, a fost dezgustat de limbaj.
    Dar piesa a mers pana la capat. Ca si viata de altfel

    RăspundețiȘtergere
  4. Ehei Doina, Doina!... Stiu despre piesa in care tocmai, zici, ca ai jucat. Am vazut si pozele si, asa, mi-am dat seama ca ai jucat rolul pe care, in montarea de la Teatrul Odeon il joaca admirabil(!) minunata si extraordinara Coca Bloos. Bine, si celelate actrite sunt grozave (Dorina Lazar si Emilia Dobrin)dar Doamna Coca este ceva de vis. Si e vorba de acelasi text... Difera,insa, regia, regizorul...Deci, abordarea. Ei, bine, Sorin Militaru este si un om special cu un smt al bunului-simt special si a reusit, folosindu-se nemijlocit de talentul acestor uraise actrite, sa evite socul expresiilor, diminunadu-le efectul auditiv si dezvoltand drama celor trei.Iar Doamna Coca, cu talentul si toleranta, inteligenta si cultura, unicitatea si delicatetea umana -toate darurile rare- a innobilat spectacolul si a facut sa tasneasca adevarul tulburator al piesei, evident, interpretata regizoral intr-o cheie corecta cu mult bun simt si intelegere asupra autorului. Insa, asta inseamna sa te bucuri de un regizor care e mai putin interesat de angoase si mai mult de a scoate frumusetea adevarului chiar si din genul asta de text-uri absconse. Imi pare rau ca treci, ca treceti, prin framantari de acest fel dar, cata vreme portocaliul (si n-am nimic cu culoarea in sine)este a toate-stiutorul si detinatorul adevarului suprem e aproape firesc sa se intample asa ceva.Si e pacat...Dar fruntea sus!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc Radu pentru incurajari,sustinere si intelegere.Da,demult nu am mai facut parte dintr-o echipa,in adevaratul sens al cuvintului,unde sa existe o simbioza a trairilor si gindurilor,al prieteniei si compasiunii.Atunci se naste arta,aici putem vorbi de orice vrem noi doar despre arta ,NU!

    RăspundețiȘtergere
  6. De fapt eu am jucat-o pe Grete si Nina pe Mariedl ,rolul jucat de Coca Blos.Scuze pentru unele greseli gramaticale de mai sus,am o scuza,sint in concediu.Ha,ha,ha.

    RăspundețiȘtergere
  7. Regret ca am reusit sa fac o confuzie dar o aveam si o am atat de prezenta in suflet si memorie pe D-na Bloos, si ceva din ce erai tu in fotografii m-a dus cu imaginatia la ea. De aici presupunerea si,deci,confuzia.Imi cer scuze si eu pentru redactarea gresita a comentariului precedent dar,l-am scris repede si tarziu in noapte.Insa,iti multumesc ca ai curaj sa "ma publici" si asa... caci,la dictatura prostului gust,al infatuarii,al scroafei si porcului urcat in copac,al nesimtirii generalizate si a imposturii crase cu multa, multa garnitura de incultura care s-a instaurat in tarisoara asta de izbeliste, iti trebuie din nou curaj sa spui NU.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mai Radu sint tare mindra de atentia ta si-ti multumesc.Simt ca am ajuns la un alt nivel mult mai profund,al prieteniei noastre ancestale.Eu m-am bucurat de comparatia,atit de suava ,facuta cu interpretarea marii noastre actrite d-na Coca ,mai ales ca eu am jucat alaturi de dinsa,neinsemnat rol dar am vazut-o muncind,dar am rectificat pentru a nu naste , desi e in van ce spun ,invidii.Oricum aici ,in acest spatiu virtual,sint eu cea adevarata,iar parerile mele ma bucur ca sint citite si intelese,restul....e tacere.Iti multumesc de pareri sint importante pentru mine.Imi place ca sint adevarul din scriitura ta iar asta e sublim.

    RăspundețiȘtergere
  9. Iata-ne intr-o duminica! Asta spune mult... Inseamna ca nu suntem pe cale de disparitie. Eu sunt si voi fi acelasi... Doar anii sunt mai grei in desaga. Insa nu ma las. Si, cred, asa mor...

    RăspundețiȘtergere
  10. Faci un link exchange cu blogul http://sanatatesiviata.blogspot.com ? Daca da lasa-mi un comment pe blog! Titlu Blogului: ,,Sanatate si viata'' Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Din păcate, din goană după bani (oare?) instituţiile de cultură mai cal că şi strâmb, "experimentând" şi cu rost şi fără.

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna ,sper ca nu ai abandonat blogul , cat mai multe postari in noul an

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu,am trecut printr-o peroada mai dificila,in curind voi publica si alte articole.Multumesc de entuziasm.

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc Vlad pentru aprecieri ma simt onorata.In primul rind iti spun ca mi-ar placea sa ma alaturi voua ,dar trebuie sa stiu mai multe amanunte . Apoi , eu nu ma pricep sa-ti adaug link-ul sau cum zici benerul , asa ca te rog sa-mi explici mai amanuntit ce trebuie sa fac . Pe mine ma ajuta o prietena si acum e cam ocupata asa ca mie trebuie sa-mi explici mai mult.Astept sa vorbim mai pe indelete.Ideea e frumoasa.Multumesc inca o data.

    RăspundețiȘtergere
  15. oricum ar fi, felicitari pentru premiera si felicitari pentru ca inca mai aveti public de calitate!

    RăspundețiȘtergere